Festival estival
In drum spre Targu Mures m-am oprit pentru o noapte in Brasov, unde se desfasura festivalul Watumi. Organizatorii, intr-un act ciudat de curaj sau de naivitate nu i-au invitat sa cante pe Voltaj si pe Iris ci au lasat marea parte a programului muzical in grija neobositilor prieteni de la One Day. Care au venit cu ce au gasit mai bun in Bucuresti, mai precis in seara in care am nimerit eu acolo cu Mes Quins si The Pixels.
Desi un concert parea sa fie in desfasurare (Bucharest AV, fin si elegant), nevazand nici un om in fata scenei, m-am plimbat vreo ora in jurul mini-stadionului pe care se intampla povestea, crezand ca sunt probe de sunet. Nu erau. Era chiar Concertul. Cand am vazut ca nu se schimba nimic si deja a mai intrat o trupa am coborat. Specatatori erau vreo 30, din care pe cel putin 15 ii stiam din Bucuresti. Cand s-a mai racorit au aparut si vreo 3,4 cetateni seriosi care isi faceau programul de jogging de seara ca si cum nu s-ar intampla nimic in jur.
Daca la Mes Quins lucrurile au fost cumva amuzante, oamenii probabil neintelegand foarte bine ce se intampla, la The Pixels au devenit de-a dreptul dramatice. Baietii au facut un concert bun si destul de complex, ceea ce i-a indepartat de gardul din fata scenei si pe cei 5-6 curiosi care venisera sa se distreze la festival, mai ales ca de la un moment dat se intra moca. Sa-i aduci pe The Pixels la Brasov este ca si cum i-ai duce pe Einsturzende Neubauten la festivalul nodului de cale ferata de la Adjud. “Astia sunt prea suparati” a exclamat ultima domnisoara care venise sa dea din cur si a plecat dezamagita cu gasca din fata scenei. Iar orasul care a dat tarii trupa Hi-Q si Cerbul de Aur este, nu-i asa, un oras vesel.
Am ajuns a doua zi la Targu Mures la timp pentru a vedea tot ce era de vazut la festivalul Peninsula, adica Primal Scream si Nine Inch Nails. Disconfortul pe care mi l-a creat decizia caraghioasa a organizatorilor de a-i pune pe Iris inaintea celor doua trupe mentionate mai sus a fost repede compensat de bucuria de a vedea ca, spre deosebire de concertele/festivalurile din Bucuresti aici puteai sa bei orice. Ceea ce am si facut.
Primal Scream pur si simplu au rupt, cantand chiar peste asteptarile mele, care erau foarte mari. Am fost iar nedumerit de faptul ca publicul de la noi nu are “organ” pentru genul asta de poveste. Oamenii venisera la NIN si nu ii interesa altceva. Probabil nici nu au inteles de ce Trent Reznor a spus in cadrul concertului ca Primal Scream este una dintre trupele lui favorite. Oamenii la noi nu lucreaza decat cu concepte fundamentale sau cu discoteca. Nu exista cale de mijloc. Trupe coioase si “cult” precum Primal Scream sau The Charlatans nu impresioneaza pe nimeni. Oricum intr-un fel treaba m-a bucurat, pentru ca nu ma asteptam sa il vad vreodata pe Bobby Gillespie (care a fost o perioada si drummer-ul celor de la The Jesus and Mary Chain) de la cativa metri de scena si cu un spatiu considerabil in jurul meu.
Nu va imaginati ca publicul de NIN asculta si Skinny Puppy, Front Line Assembly, Ministry, Front 242, Cabaret Voltaire, Test Dept., Throbbing Gristle sau Meat Beat Manifesto. Nu. Publicul de NIN de la noi asculta Radiohead, U2 si Depeche Mode. Asta, ca sa fiu drept, se intampla cumva si din vina lui Trent Reznor, din motive enumerate de Nicolae aici.
Tot ca sa fiu drept, trebuie sa recunosc ca si concertul NIN a fost spectaculos. Exact asa cum ma asteptam. Industrie la propriu si mai ales la figurat. Explozie de energie. Fara greseala. Reznor este foarte bun si isi merita toti banii.
In concluzie, am vazut doua concerte foarte bune. O concluzie mai trista este ca nu avem public. Asta nu se datoreaza numai superficialitatii ascultatorilor de muzica de la noi ci si unor factori obiecivi cum ar fi : lipsa unor publicatii serioase in domeniu (va puteti imagina un Wire romanesc?), lipsa unor posturi de radio care sa promoveze muzica buna, lipsa de repere muzicale interne si chiar lipsa unui mainstream sanatos.
Ultima concluzie este ca, daca in Bucuresti lucrurile par usor, foarte usor sa se miste (desi s-ar putea sa asistam la un la-loc-comanda spectaculos), in restul tarii este jale si nu avem nici un motiv sa fim optimisti.
August 1st, 2009 at 11:35 pm
Iertat sa-mi fie, dar de la NIN la Test Dept e distanta mai mare decat dintre NIN si Radiohead.
August 4th, 2009 at 3:27 pm
publicul de NIN de pretutindeni e mai curand ascultator (si) de Radiohead sau U2, decat de Skinny Puppy etc…pentru ca NIN e o trupa de MTV, pentru generatia Pepsi. nu lua de bun tot ce zice cocarlea. mai bine spune-ne daca o vedem pe tanti orridge in control
August 4th, 2009 at 5:35 pm
haha, cel mai mult imi plac comentariile astea de la persoane care s-au nascut cu toate lucrurile clarificate. ma bucur ca cel putin aflu lucruri interesante, cum ca ar exista si o generatie Pepsi de pilda.
din pacate pe tanti orrige nu o vedem in control in septembrie, asa cum era vorba. s-ar putea totusi sa o vedem in noiembrie, desi nu mai mi-e clar deloc daca are ce cauta pe aici.
August 5th, 2009 at 11:48 am
pepsi,coca-cola,mcdonald’s,MTV,grammy,NIN,marilyn manson,industrie la propriu, la figurat si din toate pozitiile…lucrurile se clarifica pe parcurs sau “asta vine dupa facultati”,nu se naste nimeni gata “clarificat”.in rest…ai dreptate. deja dupa un concert cu reznor te intrebi ce sa caute orridge pe aici. asta inseamna ca intr-adevar omu’ isi merita toti banii (si fanii)…totusi sper ca tu sa continui pe linia pe care ai inceput (desi nu-i sanatos pentru business).
August 5th, 2009 at 5:18 pm
ma omori cu interpretarile astea. nu are absolut nici o legatura concertul NIN cu intrebarile mele referitoare la orridge.