Pink Dots Blog

Dupa vreo 20 de ore de stat intr-un aeroport de langa Londra, am ajuns acasa in sfarsit Sambata seara, in starea care se potriveste cel mai bine  unui om tocmai intors din concediu: rupt de oboseala si cu nervii la pamant. Asa ca primele sfaturi pe care pot sa vi le dau anul asta sunt:

1. Nu folositi companii aeriene low-cost decat daca timpul /nervii vostri nu inseamna bani.

2. Daca totusi vreti sa folositi companii low-cost, evitati Wizz Air. Chiar daca preturile va fac cu ochiul, riscati in orice moment sa intrati intr-o piesa de Ionesco.

Ne intorceam aseara cu metroul londonez de la concertul lui Patrick Wolf. In stanga noastra erau niste rusi; in fata niste sud-americani; in dreapta niste polonezi. Putin mai incolo erau doi englezi care nu mai intelegeau nimic.

Am fost astazi sa imi fac pasaport nou si am crezut ca nu sunt in Romania. In doua ore pasaportul a fost gata, multe ghisee, functionari tineri si cu figuri inteligente care fac glume cu tine. Toate astea pentru un milion in plus.

Un mic afis scris cu pixul la Ovidiu, in Vama: “Sper sa scapam de voi dupa 20 august. Va stiti voi care sunteti” . Nu stiu cat de exact am citat dar cam asta era ideea. Sper ca cei de care vrea Ovidiu sa scape nu sunt chiar cei carora le pune muzica proasta toata noaptea pentru ca asta se numeste simplu, ipocrizie. La fel se numeste ce fac si vamaioti cu state vechi care cersesc bani de la cocalari(am vazut cu ochii mei 2 cazuri zilele astea) dupa care probabil, se duc sa salveze Vama de cocalari.

Trecand pe langa cortul Humanitas din Vama Veche mi-a atras atentia CD-ul “Andrei Plesu - Despre ingeri”. Nu m-am oprit sa vad daca pe disc Andrei Plesu isi citeste cartea sau daca e o versiune in format PDF a cartii, dar m-am gandit imediat la o posibila discutie intre noii intelectuali: “Ai ascultat ultimul CD al lui Plesu?”

Dupa  ce acum o saptamana a murit Lee Hazlewood, ieri a disparut si Tony Wilson, cel responsabil pentru probabil cel mai frumos capitol din istoria moderna a orasului Manchester, clubul The Hacienda. Fara Tony Wilson ( Factory Records) trupe care au influentat serios muzica moderna  ca Joy Division, New Order, Durutti Column sau Happy Mondays nu ar fi existat. Pentru a va face o imagine mai clara despre Tony Wilson si acea perioada, vedeti filmul lui Michael Winterbottom 24 Hour Party People.

Datorita contradictiei dintre imaginea unui om cu mintea deschisa catre nou pe de o parte si incremenirea intr-un proiect saizecisto-cenaclist fara sens pe de alta parte. Odihneasca-se in pace! Sa nu uitam ca a trecut o saptamana dura, in care au disparut adevarati maestri (Bergman si Antonioni), Michel Serrault, iar acum doua saptamani un actor care mi-a placut mult in ultimii ani, Ulrich Muhe.

A trecut fix un an de la primul post in acest blog. A fost un an experimental si dezinhibator, in care nu mi-am propus nici un fel de performante ci doar am invatat cu ce se mananca povestea asta.  In curand lucrurile se vor schimba radical, urmand sa onorez headline-ul de  “blog despre Seo si web design” si sa mut “povestile personale” intr-un alt blog pe care il voi lansa cam in doua-trei saptamani. Revin cu amanunte.

A aparut un site cu stiri proaspete din Vama Veche.

Cea mai interesanta stire o puteti vedea in screenshotul de mai jos:

Acum sunt curios, procentul se schimba dinamic, in functie de datele obtinute de la senzorii de paiete, ciocate, tricouri GFF si “de puta madre”, zilnic, sau e doar o medie a sezonului? Se pot trimite alerte pe mobil daca procentul depaseste 20% in dimineata zilei cu concertul The Dandy Warhols?

Ce vad chiar in momentul asta pe TVR2?

O emisiune stupida de pe plaja. In timp ce promoveaza un semi-manelist care face playback, ……Maruta (nu am gasit inca un epitet corespunzator) poarta un tricou cu figura lui Sid Vicious. Postmanelism?

Incepand de astazi PayPal accepta si conturi romanesti. Chiar daca ele sunt deocamdata limitate, in sensul ca poti sa platesti dar nu sa si primesti bani prin PayPal, totusi este un mare pas inainte si probabil ca nu va dura foarte mult pana la intrarea in normalitate.

Citeam din intamplare, fiind intr-un loc in care imi place sa fac asta, articolele din B-24-Fun.

Ajung la cronica de teatru a lui Voicu Radescu (pagina 16).

Citez:

“Sta sa ploua. Nu, nu este buletinul meteo! Este un spectacol ce se joaca la Teatrul Luni de la Green Hours. Pentru cei care au afaceri banoase, pentru cei dotati cu laptop de ultima generatie si cu un interes sporit in fotbal - nu mergeti! Este un spectacol despre simplitate: trei vieti, trei destine intersectate in acelasi apartament inchiriat cu 100 de dolari pe luna, traiesc simplu, mananca piure de cartofi (atat de apetisant atunci cand iti este foame la ora spectacolului - vorbesc din experienta) si viseaza….”

Cu alte cuvinte, daca ai o afacere buna, daca ai laptop de ultima generatie si culmea, iti mai place si fotbalul, nu poti sa intelegi un spectacol despre simplitate. In subtext, esti de cacat. Cum unele dintre cele 3 lucruri de mai sus deja mi se intampla iar altele mi-as dori sa mi se intample, exact asa m-am simtit. Nu ca as intentiona sa ma duc la piesele de la Green Hours, unde intotdeauna mesele sunt rezervate si esti ridicat nepoliticos de la masa, cu paharul in mana, cand se apropie ora de incepere a spectacolului. Dar, trecand si eu la un moment dat prin faza cu apartamentul inchiriat cu 100 de dolari, am avut mereu senzatia ca o inteleg.  Nu o sa filozofez pe tema ipocriziei doimaisto-stangiste de doi bani din zona respectiva, ci o sa o demonstrez foarte foarte simplu, matematic:

1. Voicu Radescu este patronul/directorul de la Green Hours.

2. Patronul/directorul de la Green Hours face cronica unui spectacol care se joaca laaaa….Green Hours!

3. Preturile de la Green Hours ar lasa cu siguranta cele trei ”destine intersectate” din piesa si fara gustul apetisant al piure-ului si fara apartamentul de 100 de dolari o bucata buna de timp.

Ma grabesc sa inchei aici, pentru ca incepe meciul. Hai Dinamo!