Pink Dots Blog

Cheia 1 - vulgul

O taranca a venit la Bucuresti la facultate. Neavand bani de gazda, statea ca vita in camine. Desi parintii s-au sacrificat si si-au rupt de la gura ca sa o tina in facultate, curvistina in loc sa puna mana pe carte s-a incurcat cu unul si a ramas gravida. Ca sa nu-si faca familia de ras s-a hotarat sa dea copilul afara. Cum pe vremea aia avortul era interzis, a apelat la un smecher care provoca avorturi pe bani. Numai ca proasta ramasese cam de mult timp, de peste 4 luni. Si nici nu reusise sa adune suficienti bani. Profitand de asta, smecherasul pe langa bani le-a cerut sa le si arda, pe ea si pe prietena ei. A, am uitat de prietena ei. Alta vaca. Dupa ce ca prostise un bucuresten de familie buna, in loc sa stea cuminte, ii facea saracului baiat numai fite. Ca s-o ajute pe proasta, s-a lasat cordita de smecher. Asta mi s-a parut trasa rau de par. Eu n-as fi facut asta pentru tine, Mariano, pentru nimic in lume. Iarta-ma ca-s sincera. In fine, depinde de cum arata tipul, hi, hi, hi.

Partea cea mai naspa a filmului e ca, dupa ce nefericita avorteaza, iti arata avortonul vreun minut. Iti dai seama ce scarbos? O-ri-bil! Eu nu i-as fi lasat sa bage asta in film. In fine, filmul se termina total de-ampulea, cu cele doua gagici intr-o carciuma holbandu-se ca proastele una la alta. Slab. Foarte slab.

Cheia 2 - firmacii

Mda, iar i-a prostit Mungiu pe occidentali cu documentarul asta si s-a umplut de bani. Prosti mai sunt aia frate. Cum vii cu ceva mai exotic pentru ei, despre cat de rau era la noi pe vremea lu’ Impuscatu,cum pun botu’ si-ti dau o gramada de premii. Mai bine ma faceam si eu regizor. Bagam niste povesti de la mine din cartier de ii rupeam in doua. Partea naspa e ca iar ne facem de cacao in Europa cand vad aia cat de tarani eram. Mi-e si rusine sa mai merg “afara”. Iar se uita aia la mine ca la un aborigen cand ma duc la specializare la Frankfurt. Nu stiu de ce fac astia la noi numai filme cu nenorociri.

Cam in cheile astea a fost “citit” filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile in Romania, de catre doua categorii diferite de receptori. Oamenii, derutati de avalansa de premii incasate de film, in sfarsit au rasuflat usurati. Victorie! Filmul lui Mungiu nu a fost nominalizat la Oscaruri. In sfarsit s-au prins! Acum sa-l mai vad pe moldovean cum se sparge in figuri pe la stiri. Cand e vorba de un premiu serios, gata, s-a taiat macaroana.

De unde vine toata confuzia asta? Dintr-un fapt foarte simplu. Marea majoriate a celor care au vazut filmul nu vede de obicei filme care participa in concurs la Cannes. Nu i-am vazut dand buzna la “Le Scaphandre et le papillon”, pentru care Schnabel a luat la aceeasi editie Premiul pentru Regie. Nu i-am auzit sa astepte infrigurati sa apara pe net filmul Control al lui Corbijn, care a a luat si el un premiu la Cannes. Cand se intampla ca unii sa vada cateodata din greseala un film de festival european, reactiile sunt doua, in functie tot de cele doua categorii de mai sus:

1. “Fata, e cel mai prost film pe care l-am vazut, n-am inteles absolut nimic, sa moara mama. Am pierdut 2 ore din viata.”

2. “Hmm, nu prea mi-a placut. Cam static pentru gustul meu.”

Asta se intampla pentru ca oamenii sunt blocati in schema de succes a filmelor de la Hollywood. Filme care te fac imediat sa razi, sa plangi, sa stai in tensiune si sa rasufli usurat la final. Fara sa implici creierul in nici un fel. Sau poate sa-l implici putin in rezolvarea inainte de momentul pe care l-a planuit scenaristul a intrigilor (”Ti-am spus eu ca o sa o paraseasca pentru sora-sa!”). Pe scurt, divertisment. Oamenii nu pot sa faca distinctia dintre filmul de divertisment, facut aproape stiintific la Hollywood si filmul ca obiect de arta, care de obicei are alt ritm (”Ce stupizenie, m-am uitat pana la jumatate si nu s-a intamplat nimic! L-am inchis. Ti-am zis eu sa ne uitam la Die Hard 4!”).

Intr-adevar linia de demarcatie dintre cele doua tipuri de filme poate parea vaga pentru un neinitiat si oamenii au inghitit ce li s-a bagat toata viata pe gat. Nimeni nu spune ca e obligatoriu sa te intereseze arta. Nimeni nu spune ca divertismentul nu e bun. Cetatenii au probleme cu viata, cu munca si nu vor sa-si puna creierul in functiune seara, cand ajung acasa rupti de oboseala si vor sa se relaxeze. Asta este de inteles.

Ce nu pot sa inteleg este indolenta.

Oamenii nu spun “nu pot sa inteleg filmul asta”, ei spun “filmul e foarte prost, nu se intelege nimic”. Asta nu este scuzabil. Pentru ei cei care se uita la filme serioase sunt niste figuranti care fac pe intelectualii si vor sa para interesanti. De fapt nici ei nu inteleg nimic. Pentru ca filmele astea sunt proaste. Sunt facute de ciudati si de drogati. Sunt facute la betie si cu acu’n vena. Si majoritatea sunt bulangii, i-ai vazut pe “artistii” astia cum arata?

Povestea asta se aplica intocmai si celorlalte arte. Orice pictura non-figurativa este o mazgaleala fara sens (”Si eu pot sa arunc niste tuburi de culoare pe o panza si sa le calc in picioare!”). In schimb, “Ai vazut pepenele ala din tabloul de la Obor, ce bine era facut? Imi venea sa-l decupez si sa-l mananc!”

Ca sa nu mai vobim de muzica. Asculti rock? Esti jegos, satanist. Electro? Esti pastilat. Muzica clasica? Nu te ia somnul? Jazz? Faci pe desteptul? Ai plete? Esti pirtzar, ti-o tragi la maro.

In concluzie, discutile nesfarsite generate in ultima vreme de filmul lui Mungiu se datoreaza faptului ca premiile pe care le-a luat au fost foarte mediatizate la stiri, la TV si in presa, astfel filmul ajungand sa fie vazut de oameni care altfel nu s-ar uita niciodata din principiu la un film premiat la Cannes.

Cine sunt oamenii astia? Din pacate aproape toata lumea. Sunt cei care n-au facut nimic zeci de ani sub comunism, cei care au facut Revolutia, cei care ne-au bagat acum in UE. Cei care platesc impozite. Romania profunda. Cat va mai dura starea asta de fapt? Pe langa cei 20 de ani ai lui Brucan eu as mai plusa cu vreo 30. Intr-un moment de optimism.

This entry was posted on Friday, January 18th, 2008 at 3:12 pm and is filed under Filme. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.