Pink Dots Blog

Dupa un UnderLondon supra-dimensionat/evaluat, vinerea trecuta am avut parte de un mic si discret UnderBerlin, din seria propusa de Iulian Morar (Mokoyuma?). La aparate a fost Kissogram,  un side-project a doi dintre componentii trupei Sitcom Warriors,  Jonas Poppe and Sebastian Dasse.

“A kissogram is a message delivered via a kiss.” - Wikipedia

“Kissogram is more for the girls and the students.” - Jonas Poppe

Cei doi componenti ai trupei lucreaza in sensul citatelor de mai sus. Linie melodica pop (for the girls), mici bijuterii electronice deconstruite (pentru studenti), voce, atitudine si chitara rock (pentru cunoscatori). Genul asta de melanj care de obicei cade in manierism si repetitie la Kissogram functioneaza, in mare parte datorita talentului/inspiratiei, si Jonas Poppe mi se pare un mic Matthew Bellamy berlinez, pe de alta parte tocmai datorita background-ului  rock (alternativ) al componentilor trupei. O voce care aduce ca ton sau intonatie cand a David Byrne, cand a Lou Reed , chitara care, atunci cand nu-i sare cablul din mufa, cum s-a intamplat de 2 ori la Bucuresti, suna mult mai serios decat pe albume si un sunet cristal au facut din concertul Kissogram o experienta agreabila, in ciudat locului oarecum impropriu in care s-a desfasurat.

Poate ar fi bine ca si trupele autohtone, care incearca sa faca foarte mult, foarte repede si foarte complicat sa fie atente si sa invete din capacitatea fantastica de sinteza (specifica intregii culturi germane) si claritatea unor trupe  gen Kissogram.

Cu ocazia referendumului iar am asistat la sodomizarea logicii, tot felul de cetateni incercand la televizor sa demonstreze ca a avea 90 de procente dintr-o suta de fapt este o mare infrangere. Pe de alta parte, toata lumea se preface a nu intelege faptul ca niciodata, cat va fi democratie in Romania, la nici un fel de scrutin nu vor mai participa mai mult de 40-45% din cei cu drept de vot.

Pentru mine personal, singurul castig real al alegerilor de duminica este ca rezultatele lor par sa fi condus la diparitia Buruienei Mariana de la posturile de televiziune (definitiv sper). Si se pare ca nici Cosmin Gusa nu se simte prea bine.

Despre concert in sine nu am multe de zis, nu a fost mult diferit fata de cel de anul trecut. Singurul minus a fost ca scena fiind mult mai mica decat cea de la “Motoare”, responsabilii cu “jocul de scena”  in trupa, Hank “Jesus” Martini si  “Le Petit Sonia” nu au avut loc sa se desfasoare. Astfel, partea de spectacol a lipsit oarecum, dar muzica a fost si de data asta la inaltime.

Insa marea problema de aseara nu are de-a face cu trupa care a cantat. Am ajuns destul de repede cu gandul sa ma incalzesc mai degraba cu niste produse decat cu  clasicul program de warm-up. Mi-am luat foarte repede gandul de la asta dupa ce am dat 40 de lei pe 100 de J&B si o apa !!!! Ma intreb cat timp vor mai functiona genul asta de cluburi pe principiul furtului ordinar.  Atunci, normal, neavand ce face, mi-am indreptat atentia catre programul de warm-up DJ-istic.

(more…)

Cea mai importanta emisiune muzicala din FM-ul romanesc ever si probabil singura sursa serioasa de muzica si de cultura muzicala alternativa in primii ani de dupa Revolutie, Lipstick Traces, a reaparut pe neasteptate, probabil dupa vreo 10 ani, la Happyfish, o noua televiziune online (inca in beta). Cu acelasi Nicolae, de data asta cu imagine si in episoade scurte de cate 3 minute. Povestea a inceput in forta, primele episoade concentrandu-se pe trei dintre cele mai reprezentive nume ale miscarii Industrial, Test Department, Throbbing Gristle si Einsturzende Neubauten.

Lipstick Traces este o emisiune despre underground, despre muzica, despre istoria muzicii,  despre ce este in spatele muzicii, despre ce crede Nicolae ca este in spatele muzicii si despre contextul cultural/social in care muzica se intampla.

Momentan accesul liber este permis numai pentru 10 minute dar ceea ce am vazut arata si suna foarte bine.

Cum te simti cand vezi un film despre tatal tau, care s-a sinucis acum 27 de ani la varsta de 23 de ani, cand tu aveai doar un an, tata care a devenit post-mortem un idol rock?  Natalie Curtis, fiica lui Ian Curtis, ne spune intr-un articol din Guardian (preluat din The Observer) cum s-a simtit cand a vazut Control.

By the way, se aude ceva cu filmul asta? Il aduce cineva in Romania? Un festival, ceva? Mai ales ca in rolul amantei belgiene a lui Ian Curtis, Annik Honoré joaca Alexandra Maria Lara.

Datorita faptului ca  prezenta online a clubului The Loft (Mansarda lui Jumbo) a inceput aici,  simt ca acest blog incepe sa fie cumva perceput ca un “site oficial” al clubului. Tot mai multa lume ajunge aici cautand clubul (aici da si Google o mana serioasa de ajutor) si sunt sigur ca apropiindu-se evenimentul indie  de pe 23-24 Noiembrie trendul asta va fi crescator.

Pana sa ajunga lumea sa ma injure pe aici ca berea era calda la bar sau ca lumina era prea puternica trebuie sa clarific lucrurile:

Nu sunt proprietar, actionar, angajat si nu am nici o functie in cadrul clubului The Loft (Mansarda lui Jumbo). Nu particip in nici un fel la organizarea activitatii si a evenimentelor de acolo.

Sunt un prieten al proprietarului clubului si  il ajut benevol cu promovarea online pana in momentul in care se vor gasi resurse pentru a angaja personal dedicat pentru asta. Cel mai bine ma simt in postura de consumator pentru care sunt foarte bine pregatit si sper in curand sa raman doar la asta.

Proprietarul locului este un om foarte serios, cu  o cultura muzicala fabuloasa si pot sa garantez ca face tot ce poate pentru  ca totul sa functioneze acolo cum trebuie, in felul in care a fost gandit initial, fara compromisuri.  Daca mai sunt lucruri care nu arata/nu se intampla cum trebuie, motivele tin doar de lipsa de know-how si de resurse financiare.

Intotdeauna am inteles prin “club” un loc in care se aduna oameni care au ceva in comun si care pot sa intre in legatura unii cu altii si nu un loc in care dai din fund cateva ore si sa te holbezi la gagici. De exemplu, pe 90% din prietenii mei actuali i-am cunoscut in Club A, la inceputul anilor ‘90. Acum nu va ingramaditi acolo sa va faceti prieteni noi pentru ca povestea s-a schimbat radical de atunci si s-ar putea sa va imprieteniti cu un scaun in cap.

Stiu ca cei de la The Loft (Mansarda lui Jumbo) incearca sa miste lucrurile in directia asta. Daca nu vor reusi, nu e vina mea

Site-ul oficial este www.mansarda-jumbo.ro . Voi instala cat de curand acolo un modul de “comments” pentru a putea sa-i  injurati direct sau sa dati un  ”feedback” constructiv..

La The Loft (Mansarda lui Jumbo) :

Vineri 23 noiembrie: Eloize, Vaduva Bob, Hotel Fetish

Sambata 24 Noiembrie: The Mood, The Pixels, The Amsterdams

…in cadrul INDEE(D) LOFT NIGHTS.

Bilete: 8 RON/zi

Ora de incepere: 20⁰⁰

Dupa concerte:

Vineri 23 noiembrie: “Hang the DJ” cu FUDA
Sambata 24 noiembrie: “Indie Party” cu DJ Leo

Dezamagirea serii pentru mine a fost Vaduva Bob. Intr-adevar imaginea conteaza si cei de la Vaduva Bob arata interesant, doar ca imaginea nu este dublata si de calitate. Solistul vocal este un fel de Marilyn Molko si maniera lui de interpretare este tot o struto-camila. Cand a ramas intro zona mai “soft” si mai joasa lucrurile au functionat, dar cand incerca sa tipe era foarte trista situatia. Vaduva Bob este inca o trupa care, desi ar avea o nisa foarte clara intr-o zona kitsch-gotic in care sigur exista public, incearca sa faca mai mult decat posibilitatile de exprimare si sa arda etape si iese rau.

Deluka a fost singura trupa a serii si a doua trupa a festivalului, dupa The Mood, care a aratat ceva si din punct de vedere muzical. Chiar daca jumatate din instrumentatie era pe banda, Deluka a sunat frumos, curat, fara fase pretentii si exact cat trebuie.

Ultima trupa, Dead Sexy Inc a venit cu show total si  muzica mai deloc, foarte buni totusi pentru a face atmosfera intr-un club.

Cam asta a fost. Nu sunt foarte multumit de ce am vazut la Underlondon si nu-mi este foarte clar cum se face si cine face selectia trupelor londoneze. Intr-adevar tinand cont ca festivalul se defasoara in cluburi este nevoie si de circ dar parca ar merge si ceva mai multa paine.

Ne vedem la The Nihilists pe 22 noiembrie la Martin si la Kissogram, pe 23 noiembrie la OCS.

In prima seara la Underlondon 4 au cantat Guillotines, The Mood si Battant.

La Guillotines am remarcat faptul oarecum inedit ca bateristul era in acelasi timp si vocalul trupei. Genul asta de formula lasa accentul sa cada pe instrumentatie si cam asta incearca trupa sa propuna. Din pacate, in afara de faptul ca au un chitarist bunicel  si niste incercari de post-rock elaborat destul de curajoase altceva n-am mai remarcat. Cei de la Guillotines se multumesc sa sune ca nenumarate alte trupe (de afara) si mai au destul de mult de lucru pe partea de sunet live.

A urmat The Mood, cu un sunet mai serios, un solist vocal bun si “nervos” pe scena, cu o voce gen Perry Farrell de la Jane’s Addiction. Concertul a fost cam lung pentru posibilitatile actuale ale trupei si destul de inegal. The Mood pare sa fie genul de formatie care compune pe banda rulanta, fara prea mare atentie la calitate si la detalii. Pasaje foarte bune si “pline” alterneaza cu naivitati si copy/paste-uri conceptuale.  Este preferabil sa compui 3 piese bune decat 20 mediocre. Oricum The Mood mi se pare trupa cu cel mai mare potential dintre cele din noul val indie romanesc, mai ales ca pe felia respectiva este loc destul de manevra.

Londonezii de la Battant au cantat cam cum joaca Dinamo in ultima vreme, plicticos si neinteresant. Am mari indoieli ca cei de la NME i-au caracterizat drept  “o trupa de geniu” asa cum pretind organizatorii. Eu cred ca lucrurile au fost interpretate cumva abuziv sau scoase din context.

Locul mi-a placut desi cred ca lucrurile se complica in cazul in care vine mai multa lume, fiind foarte lung si ingust, tip vagon. Se simte nevoie unui al doilea bar in partea din spate a locatiei, pentru ca in dispunerea actuala daca vrei sa-ti iei de baut trebuie sa treci printre cei care stau in fata scenei.

 Astazi ii asteptam pe Vaduva Bob (nu i-am vazut inca live asa ca o sa fiu foarte atent), precum si pe englezii Deluka si The Dead Sexy Inc. Pana acum, pentru mine cel putin , este 1-0 pentru Romania.

Dupa ce au avut un recital naucitor la inceputul lui septembrie la Delta Music Fest, cei de la Sofa Surfers vin si in Bucuresti pe 8 decembrie, la Fabrica. Nu ratati!

Ca si anul trecut, Joomla! a castigat premiul pentru cel mai bun CMS Open Source scris in PHP la CMS Award 2007. Premiile sunt anual organizate de editura Packt Publishing si se acorda prin voting. Pe locurile urmatoare s-au clasat Drupal si e107. Lista completa de castigatori o gasiti pe site-ul Packt.

Interesant este ca decizia pare sa se fi luat luindu-se in considerare versiunea 1.5 de Joomla! care este inca in faza de Release Candidate si cu care, desi ca platforma e clar ca este mult mai buna decat versiunile 1.0.x, inca nu am reusit sa fac un site 100% (bug-free).