Citeam din intamplare, fiind intr-un loc in care imi place sa fac asta, articolele din B-24-Fun.
Ajung la cronica de teatru a lui Voicu Radescu (pagina 16).
Citez:
“Sta sa ploua. Nu, nu este buletinul meteo! Este un spectacol ce se joaca la Teatrul Luni de la Green Hours. Pentru cei care au afaceri banoase, pentru cei dotati cu laptop de ultima generatie si cu un interes sporit in fotbal - nu mergeti! Este un spectacol despre simplitate: trei vieti, trei destine intersectate in acelasi apartament inchiriat cu 100 de dolari pe luna, traiesc simplu, mananca piure de cartofi (atat de apetisant atunci cand iti este foame la ora spectacolului - vorbesc din experienta) si viseaza….”
Cu alte cuvinte, daca ai o afacere buna, daca ai laptop de ultima generatie si culmea, iti mai place si fotbalul, nu poti sa intelegi un spectacol despre simplitate. In subtext, esti de cacat. Cum unele dintre cele 3 lucruri de mai sus deja mi se intampla iar altele mi-as dori sa mi se intample, exact asa m-am simtit. Nu ca as intentiona sa ma duc la piesele de la Green Hours, unde intotdeauna mesele sunt rezervate si esti ridicat nepoliticos de la masa, cu paharul in mana, cand se apropie ora de incepere a spectacolului. Dar, trecand si eu la un moment dat prin faza cu apartamentul inchiriat cu 100 de dolari, am avut mereu senzatia ca o inteleg. Nu o sa filozofez pe tema ipocriziei doimaisto-stangiste de doi bani din zona respectiva, ci o sa o demonstrez foarte foarte simplu, matematic:
1. Voicu Radescu este patronul/directorul de la Green Hours.
2. Patronul/directorul de la Green Hours face cronica unui spectacol care se joaca laaaa….Green Hours!
3. Preturile de la Green Hours ar lasa cu siguranta cele trei ”destine intersectate” din piesa si fara gustul apetisant al piure-ului si fara apartamentul de 100 de dolari o bucata buna de timp.
Ma grabesc sa inchei aici, pentru ca incepe meciul. Hai Dinamo!