Pink Dots Blog

Intotdeauna am urat expresia “suna bine pentru Romania” si implicit, poate cateodata pe nedrept, trupele care “suna bine pentru Romania”.  The Amsterdams, pe care i-am vazut aseara la Underlondon,  nu intra in categoria asta. Ei  chiar suna bine si au reusit cea mai buna deschidere a unui concert cu trupe de afara pe care am vazut-o vreodata.

Se vede foarte clar ca, spre deosebire de majoritatea trupelor romanesti care, imediat cum componentii lor invata trei acorduri si dau pe spate cu chitara doua fetite la Vama Veche scot 2 albume intr-un an si rup festivalurile berii, cei de la The Amsterdams au stat cuminti acasa si au invatat sa cante bine si pe bune. Au aratat aseara ca sunt o trupa coerenta, la curent cu ce se intampla in muzica si foarte atenti cu toate piesele pe care le fac, nemergand pe principiul “un hit si inca noua piese proaste sa iasa de un album”. Dupa primele doua pise, timp in care solistul vocal, cu fata lui de tocilar charismatic, si-a dres vocea si probabil si-a risipit emotiile, concertul a mers snur pana la capat. Nu m-am plictisit deloc, lucru care mi se intampla extrem de rar la concertul unei trupe romanesti.

Daca nu cad in plasa star system-ului de doi bani de la noi si a autosuficientei si baga mare mai departe, prevad un viitor foarte bun celor de la The Amsterdams.

Se pare ca din Mai vom avea storage nelimitat in e-mailul de la yahoo. Tinand cont ca, daca treaba se adevereste, probabil si competitorii vor face aceeasi miscare, ca doar nu ii doare gura, probabil ca in timp cuvantul “delete” o sa dispara din vocabular.

Un comentariu haios primit pe unul din site-urile de care ma ocup:

“ma numesc crina am 13 ani nu stiu cum arata drogurile intradevar am vazut numa in in filme am auzit ca face mult rau da si bine rau cred ca stiti ce rau poate face dar bine nu prea bine face pt ca nu mai iti trebuie mancare sa zicem ca esti sarac si nu ai bani, sau cand te loveste cineva nu simti nimik etc.”

Prima seara, cea de vineri, a festivalului Rokolectiv a fost o seara obisnuita de discoteca, cu exceptia sunetului, care a fost mult mai prost decat cel din discotecile bune . Poate in loc de titulatura pompoasa de “Festival de muzica electronica si arte vizuale conexe”, sloganul Rokolectiv ar trebui sa se fie “Distractie la maxim ” sau ceva de genul asta. Oare pentru organizatori muzica electronica inseamna niste DJ care pun muzica? Poate ca n-au fost bani suficienti, dar in cazul asta este preferabil sa faci o zi de festival in loc de 3 si sa aduni acolo “crema” , in loc sa bagi umplutura de calitate proasta.

Sper ca seara de azi, cu Pierre Bastien in rolul principal, sa salveze fata unui festival  care anul trecut a debutat foarte promitator.

Dupa One Event, Livada, EMG!C Entertainment  si Rokolectiv,  un nou promoter de evenimente “alternative” a intrat in forta pe piata. mokoyuma,  o organizatie romano-germana se pare, a spart gura targului saptamana trecuta cu  TRANSCITIES BERLIN>>BUCURESTI, un eveniment neasteptat de serios si de coerent. Probabil fiind primul “shot”, promovarea evenimentului nu prea a existat. Am aflat despre concertul Dictaphone, de lunea trecuta, exact in ziua in care s-a intamplat, din Feeder. Si bine ca am aflat, pentru ca Dictaphone au sunat foarte bine, intr-un spatiu foarte bine amenajat , la Sala Dalles.

Apogeul evenimentui a fost pentru mine vinerea trecuta, la Preoteasa (sambata n-am fost). Dupa un inceput destul de trist al celor de la Milenasong, care desi suna bine pe “disc” e clar ca mai au mult de lucrat la capitolul “live”, Tarwater (unii dintre preferatii mei) si in special Ms John Soda au facut spectacol si a fost probabil cel mai tare concert de club pe care l-am vazut vreodata in Bucuresti.

Salut cu caldura apartitia celor de la mokoyuma, care sper sa “bage mare” in continuare. Am avut doua discutii scurte cu Iulian Morar, project manager la mokoyuma care mi-a spus ca relatiile foarte bune pe care le are cu institutiile  garanteaza continuitatea acestui gen de intamplari, altfel foarte greu de sustinut din cauza audientei destul de subtiri.

Ca  un fapt divers, unul dintre organizatorii concertului Laibach mi-a spus ca a pierdut 8000 de Euro, fapt absurd tinand cont de ceea ce reprezinta Laibach. La ce poti atunci sa te astepti de la nume mici din zone mai “experimentale”? Sa speram ca incet incet se vor misca lucrurile si in in zona asta.

Aseara, la Rokolectiv, Iulian mi-a spus ca pregateste un regal Notwist, Lali Puna si Ms John  Soda in doua, trei luni. Doamne ajuta!

Am scris intr-un post mai vechi ca am fost impresionat de faptul ca Tudor Giurgiu, din pozitia de Director General al TVR s-a imbulzit laolalta cu noi, “muritorii” la intrarea la concertul Placebo, desi TVR era unul din sponsorii principali ai evenimentului si probabil “intrarea prin spate” ii era mai mult decat accesibila.

 Pe de alta parte, dupa ce am iesit in 1996 plangand de fericire pe strada ca au castigat Emil Constantinescu si CDR-ul alegerile, mai precis dupa esecul penibil al guvernarii respective, mi-am jurat sa nu ma mai implic emotional in povesti care au conotatii politice.

Acum nu mai este vorba de sperante ci de fapte. De cand Tudor Giurgiu conduce TVR-ul, schimbarile in bine au fost atat de clare si de masive, incat nu incapte indoiala ca omul stie ce face. De fapt numirea lui am resimtit-o ca pe inceputul unui lucru pe care-l asteptam de ceva timp si anume preluarea treptata a puterii de catre profesionisti. Omul e clar ca arata, vorbeste si simte altfel decat personajele dubioase care s-au perindat pe la conducerea institutiei in ultimii 17 ani.

Faptul ca Tudor Giurgiu este sau nu in “tabara cuiva” nu are nici o importanta. Singurul lucru relevant este ca TVR-ul in sfarsit se schimba si incepe sa arate bine si asta este singurul criteriu dupa care presedintele institutiei poate fi judecat, asa cum, de exemplu, toti oamenii din sectorul 3 cu care am vorbit recunosc ca primarul Negoita face treaba buna acolo. Faptul ca este de la PD nu mai are nici o relevanta. Omul isi face treaba. Punct.

Acum Tudor Giurgiu este incoltit de tot felul de gorile politice, media si de “vechea garda” din Televiziune. Raspunsul lui l-am citit aici.

Desi falimentul atator povesti pe care eu si altii ca mine le-am sustinut de-a lungul timpului face din semnarea unei petitii sau a adoptarii unei pozitii “angajante” ceva oarecum “suspect” , naiv sau jenant, cred ca Tudor Giugiu trebuie sustinut. Cineva a initiat o petitie aici . Sper ca cei 5 oameni care citesc blogul meu sa o semneze.

Poate ca a venit vremea ca cei care ne ocupam  de software, advertising, design, media, business etc.  sa lasam din cand in cand cinismul, preocuparea exclusiva de a “face bani”, narcisismul si boemia si sa iesim din underground-ul vietii sociale, pentru ca este clar ca nimeni din clasa politica actuala nu ne reprezinta si nu ne va scoate de acolo.